RSS

Citatul de azi…

Arome Chinezesti

” Cand in sfarsit  am avut toate raspunsurile, s- schimbat intrebarea…”

(Paulo Coelho)

View original post

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 14 august 2016 in IUBIRI

 

Expresia „Pro domo”

Expresia Pro domo este moştenită din latină, de la celebrul discurs cu acest titlu al lui Cicero, filosof, politician şi orator roman, din secolul I i.Hr., discurs intitulat Cicero pro domo (Cicero în apărarea casei sale), pe care l-a ţinut la Roma, după ce s-a întors din exil (unde fusese trimis din motive politice), pentru a-şi cere casa şi pământurile care îi fuseseră confiscate de către patricianul Clodius.

Pro domo se poate utiliza şi pentru a denumi o scurtă prezentare aflată la începutul unei cărţi, al unei reviste, sau pentru o cuvântare succintă, în apărarea unei cauze, în diferite contexte politice, sociale, culturale etc.

sursa http://destepti.ro/care-este-sensul-expresiei-pro-domo

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 12 iulie 2016 in MIC DICTIONAR

 

Legea anti-fumat

Siati ca legea anti-fumat din Romania este cea mai dură lege (desigur, in aceasta materie) din Europa si ca a fost inițiată de o deputată fostă vânzătoare de aprozar pe vremea lui Ceaușescu ?   Daca ma gandesc bine cred ca… nici nu putea fi altfel !🙂

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 9 iunie 2016 in STIATI CA...?

 

O persoana fizică, în calitate de garant al restituirii unui împrumut, este sau nu „consumator” in sensul Legii nr. 193/2000 ?!

Instantele noastre nationale [1] ne spun ca o persoană fizică în calitate garant al restituirii unui împrumut, nu ar avea calitate de consumator în sensul Legii nr. 193/2000, neputând invoca dispoziţiile legale privind protecţia consumatorilor motivat de faptul ca raportul juridic încheiat între acesta şi bancă, rezultat din contractul de garanție imobiliară, este distinct de raportul juridic principal, născut în baza contractului de credit.
Cu toate acestea, nu intra sub aceasta incidenta cel care detine calitatea de debitor [2] si, mai mult, practica Curtii Europene de Justitie, [3] aplicand un alt rationament, ne lasa sa intelegem ca o persoana fizică, în calitate de garant al restituirii unui împrumut, este „consumator” (contrar celor stabilite de instantele noastre nationale). In acest sens citam [4] :
„(…) 23 Prin urmare, Directiva 93/13 definește contractele cărora li se aplică prin referire la calitatea contractanților, după cum aceștia acționează sau nu acționează în scopuri legate de activitatea lor profesională (a se vedea Hotărârea Asbeek Brusse și de Man Garabito, C 488/11, EU:C:2013:341, punctul 30, precum și Hotărârea Šiba, C 537/13, EU:C:2015:14, punctul 21).
24 Acest criteriu corespunde ideii pe care se bazează sistemul de protecție pus în aplicare prin directiva menționată, și anume aceea că un consumator se găsește într o situație de inferioritate față de un profesionist în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce să adere la condițiile redactate în prealabil de profesionist, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora (a se vedea Hotărârea Asbeek Brusse și de Man Garabito, C 488/11, EU:C:2013:341, punctul 31, precum și Hotărârea Šiba, C 537/13, EU:C:2015:14, punctul 22).
25 Această protecție este deosebit de importantă în cazul unui contract de garanție sau de fideiusiune încheiat între o instituție bancară și un consumator. Astfel, un asemenea contract se întemeiază pe un angajament personal al garantului sau al fideiusorului de a plăti datoria contractată de un terț. Acest angajament determină pentru cel care îl consimte obligații împovărătoare care au ca efect grevarea propriului său patrimoniu cu un risc financiar adesea dificil de măsurat.
26 În legătură cu aspectul dacă o persoană fizică ce se angajează să garanteze obligațiile pe care o societate comercială le a contractat față de o instituție bancară în temeiul unui contract de credit poate fi considerată drept „consumator” în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 93/13, este necesar să se arate că, deși poate fi descris, în ceea ce privește obiectul său, ca fiind un contract accesoriu în raport cu contractul principal din care a izvorât datoria pe care o garantează [a se vedea, în contextul Directivei 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecția consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spațiilor comerciale (JO L 372, p. 31, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 188), Hotărârea Dietzinger, C 45/96, EU:C:1998:111, punctul 18], un astfel de contract de garanție sau de fideiusiune se prezintă, din punctul de vedere al părților contractante, ca un contract distinct, din moment ce este încheiat între alte persoane decât părțile la contractul principal. Prin urmare, părțile la contractul de garanție sau de fideiusiune sunt cele în raport cu care trebuie apreciată calitatea în care au acționat.
(…)
30 În aceste condiții, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că această directivă se poate aplica unui contract de garanție imobiliară sau de fideiusiune încheiat între o persoană fizică și o instituție de credit în vederea garantării obligațiilor pe care o societate comercială le a contractat față de instituția respectivă în temeiul unui contract de credit în cazul în care această persoană fizică a acționat în scopuri care nu intră în cadrul activității sale profesionale și nu are un raport de natură funcțională cu societatea menționată.”
Prin urmare cei care au pierdut procesul in Romania, se poate adresa CEDO sau/si cu o cerere de revizuire instantei nationale competente.
[1] Decizia nr. 763 din 10 martie 2015 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect constatare clauze abuzive)
[2] http://legestart.ro/cjue-si-clauzele-abuzive-informatii-obligatoriu-de-furnizat-intr-un-contract-de-credit-de-consum/
[3] C-74/15
[4] http://www.juridice.ro/423021/iccj-persoana-fizica-in-calitate-de-garant-al-restituirii-unui-imprumut-nu-are-calitatea-de-consumator.html

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 26 februarie 2016 in PUBLICATII JURIDICE

 

„Un mare SECRET MONDIAL ascuns despre Romania! Se schimba istoria tarii noastre?

In zona Olteniei se inregistreaza cea mai veche locuire in bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi tarnacop de miner descoperit vreo data, cea mai veche activitate metalurgica a aramei din lume (8,000 ani inainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tablitele de la Tartaria, judetul Alba 5-6.000 inainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, si tot de aici au plecat si s-au format celelalte popoare indo-europene si nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii(ahei si dorieni), fenicienii, etc.

Traco-dacii reprezinta cea mai veche si mai inalta cultura de pe Pamant, anterioara civilizatiei Sumeriene, si totodata cea mai numeroasa (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi gasiti in intreaga Europa (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franta, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa……chiar si Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care facea parte insusi Burebista.

Scrisul si odata cu el istoria, au aparut mai intai in spatiul tracic si abia mai tarziu in spatiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultura din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de masurare a timpului.

Incepand cu anul 1995, dupa studii indelungate, insa intentionat tinute la subsol, o serie de savanti americani de prestigiu au ajuns la concluzia ca Potopul descris in Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populatie neasteptat de dezvoltata, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greaca (ULIMP- Lumina sau Splendoare, in limba traco-daca), nu era altceva decat muntele Bucegi pe care nu intamplator dainuie al doilea Sfinx de pe Pamant. Istoricul Homer spunea ca numai tracii stiau sa lupte calare si cu arcul incepand cu mileniul cinci inainte de Christos.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desavarsita, toate conventiile fiind incheiate verbal si apoi pastrate cu sfintenie. Lipsa de acasa era semnalata printr-un bat lasat la poarta, fiind mai mult decat suficient.

Traco-dacii erau singura civilizatie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o forma a sa.

In jurul anului 1400 I.C, se construieste in Tracia nord-Dunareana, cea dintai scoala cu local de sine statator de pe Terra, numita Androniconul, unde preotii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare incepand cu teologia (cultul Zeului Soare si al celor 12 constelatii).

Confom marturiilor ramase posteritatii ale lui Platon si Socrate, insusi Pitagora si-a completat studiile la scoala Zamolxiana, si tot ei afirmau ca in acea vreme in Dacia existau cei mai de seama medici ai timpului.

Istoricul Herodot, ii considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpatilor,(Moldova de astazi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, in Anatolia, unde au fost cunoscuti ca Cimiry. Migrati ulterior catre Italia, Spania, Anglia si Irlanda au fost cunoscuti sub denumirea de celti.

Zona Nord-Dunareana (Romania de astazi), a fost considerata din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat in aproape toate bogatiile pamantului, cu terenuri agricole(Granarul Europei de mai tarziu), pasuni intinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine aparata contra majoritatii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungati din vatra stramoseasca si nici deznationalizati.

Romanii pastreaza in continuare limba, portul, obiceiurile, traditiile stramosilor de acum 7.000 de ani. Analizele minutioase de sange, demonstreaza un alt miracol : in ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupatie romana, ne-am pastrat puritatea genetica, specifica stramosilor nostri.

Romania ramane un miracol, caruia i s-a prevazut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria in 1922 (n.n. alaturi de alti profeti) ca romanii vor deveni un popor indragit si respectat de toate popoarele lumii.”

Sursa : http://m.caplimpede.ro/un-mare-secret-mondial-ascuns-despre-romania-se-schimba-istoria-tarii-noastre/

 

Omul despre care se spunea că a trăit peste 300 de ani

„Omul care a descoperit secretul nemuririi. Povestea contelui despre care se spunea că a trăit peste 300 de ani 

Unul dintre cele mai controversate personaje ale secolului al XVIII-lea a fost un conte francez despre care se spunea că este nemuritor. Numeroase mărturii de pe parcursul a cel puţin 100 de ani arată că nobilul francez nu mai îmbătrânea şi că ar fi avut cel puţin 300 de ani. Ştiri pe aceeaşi temă Omul care vrea să omoare moartea În secolul al XVIII-lea, numit şi ”Secolul luminilor” datorită numeroşilor învăţaţi şi inventatori care deschideau zorii lumii moderne, a trăit un personaj care a uimit întreaga Europă.

646x4044-300x187Numele lui nu este cunoscut cu exactitate, doar rangurile şi locurile prin care a trecut. Asociat cu francmasoneria şi societăţile secrete, contele de Saint-Germain, cum a rămas cunoscut în istorie, era considerat, în special de nobilime, nemuritor. Într-o epocă a invenţiilor, misterele achimiei încă fascinau. Iar una dintre cele mai mari dorinţe ale umanităţii a fost obţinerea secretului nemuririi. După cum arată mărturiile de secol XVIII, contele de Saint Germain ar fi reuşit să o şi obţină. Prezenţa sa este atestată timp de aproape două secole, iar vârsta lui era mereu aceeaşi, în jur de 45 de ani. De altfel, niciun alt interlocutor nu l-a cunoscut la o altă vârstă. Acest personaj misterios care ar avea rădăcini în Transilvania a stârnit imaginaţia contemporanilor săi, dar şi a diferiţilor autori care au încercat să-i dezlege misterele. Omul care a fost peste tot Contele de Saint-Germain, aşa cum este cunoscut în istorie, era un un om fără trecut. Numele complet de altfel nu-i era cunoscut cu exactitate, apărând ba ca Robert, fie ca Pasque. În orice caz, aşa numitul conte de Saint-Germain, cum este descris în documentele vremii, era un personaj misterios, care apărea şi dispărea în diferite locuri din Europa. Totodată, este omniprezent pe tot parcursul secolului al XVIII-lea, fiind mereu în prezenţa marilor monarhi, a filosofilor, dar şi a personajelor cunoscute ale epocii. Cel mai probabil, contele de Saint Germain a participat la toate evenimentele majore ale epocii. Contele de Saint Germain apare pentru prima dată menţionat, aşa cum arată ”Enciclopedia Britannica”, într-o scrisoare din 1743 a englezului Horace Walpole care arată că acest personaj a fost arestat ca spion al iacobiţilor (n.r. – partidă catolică şi regalistă opusă protestanţilor republicani englezi). Fapt care arată clar că acest conte de Saint Germain era catolic şi pe deasupra un susţinător al nobilimii şi monarhiei. În anul 1748 contele de Saint Germain este atestat la curtea franceză. Ajunge în mod misterios în anturajul regelui Louis al XV lea dar mai ales în graţiile doamnei de Pompadour, amanta monarhului francez.

627x01-202x300

 

 

 

 

 

 

 

 

Ludovic al XV-lea FOTO wikipedia.org

Îndeplineşte numeroase funcţii, primind pământ şi castele. Este unul dintre cei mai eficienţi spioni ai regelui şi omul trimis în tot felul de misiuni secrete. Este îndepărtat de la curte de ducele de Choiseul care-l invidia. Contele de Saint Germain bântuie întrega Europă. Pleacă în Anglia din nou, ajunge apoi în Rusia, unde în 1762 ajută la răsturnarea ţarului Petru al II lea şi este unul dintre cei care o pun pe tron pe Ecaterina a II Cea Mare. Ba chiar îi este încredinţată şi supervizarea armatei în Rusia în timpul războiului cu turcii. Dispare şi de la curtea Rusiei şi ajunge cu misiuni de spionaj în Olanda la Haga. În special încerca să negocieze pacea dintre Anglia şi Franţa. Nu după mult timp în 1774 apare din nou la curtea Franţei,unde este un fel de sfătuitot militar regal în timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea. Umblă apoi prin Italia, India şi în cele din urmă în Germania unde este atestat de corespondenţa vremii la curtea prinţului Carol de Hesse-Cassel. Pe scurt, acest uimitor personaj s-a plimbat pe la toate curţile Europei, iar după cum arată scrisorile, dar şi lucrarea lui Isabel Cooper-Oakley, dedicată acestui conte de Saint Germain, era un apropiat al tuturor marilor personalităţi ale vremii. ”Trebuie notat cu atenţie că toţi prietenii personali ai domnului de Saint Germain erau în poziţii înalte, în special austrieci şi unguri, toţi oameni cu rang înalt şi familii nobile. Printre ei îi găsim pe prinţul Kaunitz, prinţul Ferdinand Lobkowitz, Graf Zobor, Graf Maximilian Joseph von Lamberg”, preciza autoarea. La aceştia se adaugă şi Ecaterina a II cea Mare, regele Ludovic al XV lea, doamna de Pompadour şi alte notabilităţi ale vremii. Contele de Saint Germain a participat la războaie, revoluţii şi a mers pe trei continente. Era pictor, compozitor şi cunoştea toate limbile Europei Uimitorul conte de Saint Germain era un adevărat erudit şi a reuşit să-şi uimească contemporanii, inclusiv pe cei mai mari filosofi ai epocii. Una dintre cele mai interesante descrieri a contelui de Saint Germain, vine din partea renumitului Casanova. ” Saint Germain era o minune şi totdeauna ţinta să uimească lumea din jurul său, ceea ce reuşea de minune. Era un învăţat, lingvist, muzician, chimist, un arătos şi un bărbat perfect pentru iubirea femeilor”, preciza Casanova după o întâlnire la Paris în 1757.

627x0-a-233x300

 

 

 

 

 

 

 

 

Casanova l-a cunoscut pe contele de Saint Germain FOTO wikipedia.org

În acea perioadă contele de Saint Germain era în graţiile doamnei de Pompadour. Totodată, se spunea că acest conte de Saint Germain cunoştea toate limbile Europei. Vorbea fluent franceză, germană, engleză, olandeză, rusă, spaniolă, portugheză, dar şi chineză, latină, arabă şi cunoştea sanscrita şi vechea greacă. ” Vorbeşte germană şi franceză la fel de fluent ca italiana şi se exprimă foarte bine în engleză. Este priceput la toate artele şi ştiinţele, este un bun chimist, un virtuoz al muzicii şi un companion agreeabil”, era prezentat în ”Brussels’ Gazette” din 1760. Era un cunoscut violonist şi culmea au şi rămas multe din lucrările sale, considerate foarte bune. Aceste compoziţii muzicale sunt prezentate în lucrarea lui Jean Overton-Fuller, ”Contele de Saint Germain”. Totodată era şi pictor destul de apreciat. ” A apărut la curtea Franţei cu mult înaintea mea. Era în 1743 şi zvonul că un străin a apărut la curtea Franţei. Era extrem de bogat dacă este să ne luăm după mulţimea bijuteriilor sale magnifice. De unde a venit? Nimeni nu va putea niciodată să spună. Figura lui impunătoare, intelectul său, prestanţa te izbeau la prima vedere.”, scria doamna d’Adhémar în jurnalul său. Alchimistul nemuritor Contele era frumos, elegant, foarte bogat cum spune doamna d’Adhémar, era un erudit, cunoştea limbi srăine, ştiinţe şi medicină. Uimea şi pe cei mai mari savanţi ai epocii. Cu toate acestea, era un personaj misterios. Nimeni nu ştia de unde vine, când s-a născut şi unde. Lumea a ajuns la concluzia că este nemuritor, fiindcă în decursul unui secol este descris ca având 45 de ani şi nimeni nu l-a văzut copil sau bătrân. Până şi reputatul filosof iluminist Voltaire mărturisea stupefiat că acest personaj este nemuritor.

627x0-b-273x300

 

 

 

 

 

 

 

 

Doamna de Pompadour îl proteja pe conte FOTO thehistorychiks.com
”Este un om care nu moare niciodată şi care ştie totul”, spunea despre el Voltaire. Totodată circula în secolul al XVII lea întâmplarea descrisă de bătrâna contesă de Georgy. Contesa vizitase pe doamna de Pompadour în 1760 şi îl găsise acolo şi pe aşa zisul conte de Saint Germain. Discuţia este povestită apoi în scris de o rudă a contesei. Mărturia consemnează faptul că bătrâna contesă observase că acest conte de Saint Germain semăna cu un alt personaj, care purta acelaşi nume, dar pe care-l cunoscuse în urmă cu 50 de ani în Veneţia. „Aveţi vă rog amabilitatea să-mi spuneţi dacă tatăl dumneavoastră a fost în Veneţia în anul 1710.” I-a spus contesa contelui de Saint Germain. Nu doamnă. Mi-am pierdut de mult tatăl, dar eu am stat în Veneţia la sfârşitul secolului trecut şi la începutul acestuia. Am avut onoarea de a te curta atunci şi dumneavoastră aţi fost atât de amabilă ca să-mi ascultaţi câteva bacarole pe care le-am compus şi pe care apoi le-am cântat împreună”, a răspuns acesta. ”Dar este imposibil. Contele de Saint Germain pe care-l cunoşteam atunci avea cel puţin 45 de ani. Şi asta este vârsta dumneavoastră în prezent”, a replicat contesa. ”Sunt foarte bătrân doamnă”, a adăugat contele. ”«Dar înseamnă că ai cel puţin 100 de ani», a precizat aceasta. «Nu este exclus», a concluzionat contele“, se arată în dialogul dintre cei doi publicat şi de Isabel Cooper-Oakley în lucrarea dedicată contelui. Mai mult decât atât, zvonurile umblau şi precizau că acest conte ar fi fost născut în vremea lui Hristos şi că avea peste 1.000 de ani. Apoi alte mărturii pe tot parcursul secolului în prezintă la vârstă constantă, în jur de 45 de ani. De exemplu, contesa d’Adhémar precizează că contele de Saint Germain avea 45 de ani când a vorbit cu el, în 1821, adică la mai bine de 60 de ani de la întâlnirea cu contesa de Georgy la doamna de Pompadour. ”L-am văzut pe Saint Germain din nou, de fiecare dată spre uimirea mea. L-am văzut când regina a fost omorâtă pe 18 Brumar, apoi după uciderea ducelui de dEnghien în ianuarie 1815 şi chiar în ajunul uciderii ducelui de Berry”, mărturisea aceasta. ”Nemuritorul” conte de Saint Germain apare şi în memoriile scriitorului şi jurnalistului englez Albert Vandam către sfârşitul secolului al XIX lea. ”Îşi spunea Maiorul Fraser, locuia singur şi nu avea familie. Arunca mereu cu banii, cu toate că sursa averii sale este un mister pentru toată lumea. Posedă cunoştinţe deosebite despre toate ţările şi culmea din toate perioadele”, scria englezul. Se presupune că acest misterios personaj cunoscut drept contele de Saint Germain era un alchimist care descoperise secretul aurului şi al nemuririi. Practic se spune că era capabil să facă prin reţete chimice doar de el cunoscute aur şi bijuterii la discreţie dar şi să obţină formula nemuririi. De altfel şi Casanova menţionează că acest conte de Saint Germain avea un laborator de alchimie pe care-l căra peste tot. ” Era cunoscător al fizicii şi un foarte bun chimist. Tatăl meu care este calificat să judece în acest domeniu este un mare admirator al abilităţilor sale. A descoperit un secret privind amestecarea culorilor, ceea ce crea un efect deosebit picturilor sale. Niciodată nu-şi dezvăluia secretele”, scria doamna de Genlis despre el. Totodată există şi mărturii privind capacitatea lui de a ”creşte” perle, de a crea şi curăţa diamante. Despre acest lucru şi fascinaţia regelui Ludovic al XV lea în legătură cu această artă este descrisă de doamna de Hausset în ”Viaţa privată a lui Ludovic al XV lea” Adevărul despre ”contele de Saint Germain” Acest misterios personaj despre care există atâtea mărturii şi căruia îi sunt atribuite atâtea calităţi supranaturale a stârnit şi interesul autorilor. A existat cu siguranţă, dar nimeni nu ştie cu adevărat cum îl chema, de unde venea şi ce origine avea. Dar mai ales de unde deţinea atâtea cunoştinţe şi cum reuşea să apară peste tot în Europa secolului al XVIII lea, dar mai ales în momente cheie ale istoriei. Isabel Cooper-Oakley arată în lucrea sa ”Contele de Saint Germain” că au fost luate în calcul mai multe variante privind originea sa. Mai precis se vehiculează că a fost fiul văduvei lui Carol al II lea cu bacher madrilen, apoi că a fost un evreu fie de origine alsaciană,fie portugheză, că a fost fiul unui colector de taxe în Rotondo ori fiul natural al regelui Portugaliei. Totuşi cea mai agreată variantă este aceea că a fost fiul lui Franz Leopold Rakoczy, adică cunoscut drept Francis al II lea Rakoczy, principele Transilvaniei. ” Ultima variantă este din punctul meu de vedere cea mai corectă, şi prin prisma celor mai de încredere surse care au putut fi găsite dar şi a altor informaţii credibile. Teoria este susţinută şi de Georg Hezekiel în ”Abenteuerliche Gesellen”„, precizează autoarea. Totodată Karl von Weber în cunoaşte la Leipzig tot sub această titulatură în 1777, ca prinţul Rakoczy.627x0-c-254x300

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Francisc al II lea Rakoczy presupusul tată al contelui FOTO wikipedia.org

Biografii contelui de Saint Germain arată clar că acesta era un mistic şi un aventurier şi că nu provenea în niciun caz din celebra familie Saint Germain şi că nici nu avea origini franţuzeşti. Casanova îl numea un mare şarlatan, iar alţii îl bănuiau că face avere măsluind la perfecţiune pietrele preţioase, încercând să-i convingă pe toţi că deţine secretul fabricării aurului. Casanova dar şi adversarul său ducele de Choiseul spuneau că acesta păcălea lumea spunând că deţine secretul aurului şi al nemuririi. Totodată alţi specialişti, precum Hezekiel, citaţi de Isabel Cooper-Oakley, au trasat o istorie clară şi veridică spun aceştia din punct de vedere istoric a acestui aşa zis conte de Saint Germain, care ar fi fost fiul şi fratele principelui Transilvaniei. „ Suntem înclinaţi să credem că acest conte de Saint Germain era fiul mai mic al prinţului Franz Leopold Ragoczy şi al prinţesei Charlotte Amalia of Hesse-Wahnfried. Franz Leopold s-a căsătorit în 1694 şi a avut doi fii, care au fost luaţi prizonieri de austrieci. Cel mai vârstnic fiu a primit mai târziu titlul de prinţ al Transilvaniei. Fiul mai mic nu a luat parte la aceste acţiuni” , este citat Hezekiel în ”Contele de Saint Germain”. În acest context fiul cel mic al principilor transilvăneni a rătăcit prin Europa ca mistic, alchimist, spion, ambasador şi a reuşit să-şi creeze numele unui nemuritor care a descoperit secretul fabricării aurului. Se spune că ar fi murit în Schleswig, în 1784. Cu toate acestea mărturii demne de încredere îl plasează la Paris în 1789, 1821 şi chiar 1870. Mason şi adept al artelor secrete Totodată este recunoscut faptul că acest ”conte de Saint Germain” era un mason dar şi un adept al artelor interzise. În ”Mémoires authentiques” ale aventurierului conte di Cagliostro iniţiatorul ”libermasoneriei”, se arată că cel care a iniţiat acest curent era de fapt contele de Saint Germain. Tot el iniţia pe doritori în artele secrete. Contele de Saint Germain era asociat şi rosicrucienii, ”cavalerii luminii”, illuminati şi templierii. Că acest conte de Saint Germain era deasemenea rosicrucian nu este îndoială. În mod constanta în literatura mistică şi masonică a ultimului secol sunt găsite dovezi privind legăturile intime dintre conte şi diferite personaje foarte importante ale ordinului din Ungaria şi Austria”, arată Isabel Cooper-Oakley. O serie de autori mistici bănuie că există o legătură între masonerie şi prezenţa contelui în momente cheie politice, în special răsturnări de regi, revoluţii sau moartea unor personaje. În orice caz contele de Saint Germain a rămas un pictor, politician şi compozitor de geniu, practic necunoscut. Nici la ora actuală nu-i este cunoscut numele dar şi modul în care a murit, sursa averii sale sau cu exactitate locul naşterii.”

Sursa http://adevarul.ro/locale/botosani/omul-descoperit-secretul-nemuririi-povestea-contelui-despre-spunea-trait-300-ani-1_56a4d54f37115986c6d8d710/index.html?ref=yfp

 

Lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus

„Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie, dacă nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat…. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale……”

Autor : Nicolae Steinhardt
http://www.informatia-zilei.ro/sm/lasa-gunoiul-vecinului-acolo-unde-vecinul-insusi-l-a-pus/

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 4 ianuarie 2016 in RELIGIE

 
 
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 1,059 de alți urmăritori