RSS

Impozitul pe munca/venit, o inventie de tip mafiot

02 Sep

Ingrozita de infrangerile suferite in razboaiele cu Napoleon, Marea Britanie a introdus pentru prima data in 1799, in mod provizoriu, impozitul pe venit ca o solutie fata de cheltuielile de razboi (impozit progresiv care incepea de la 0,8% si ajungea la 10%). Aceasta idee a fost preluata in anul 1861 si de catre SUA, care, in vremea Razboiului de Secesiune, a instituit un impozit pe venit (de 3%). Insa aceste impozite au fost sporadice si s-au intins doar pe perioada razboaielor, fara a trezi ideea eternizarii lor.

O situatie sui generis, o afacere de tip mafiot, o intalnim in Statele Unite ale Americii. Libertatea poporului american a incetat in anul 1913 prin infiintarea “rezervei federale” cand Constituția Statelor Unite ale Americii – cea mai veche constituție de tip federal din lume (în vigoare din 4 martie 1789) al carei model a servit multor națiuni – a fost violentata legislativ de un grup restrans de bancheri, prin intermediul unor senatori aserviti, care au reusit sa strecurare in cuprinsul acesteia amendamentul numarul 16 privind taxa pe venit.
La data de 23 decembrie 1913, s-a infiintat banca centrala a SUA, care va dobandi reputatia celei mai puternice instituţii financiare a planetei, respectiv “Sistemul Rezervelor Federale” sau, pe scurt, „Rezerva Federala” (Federal Reserve), intr-un moment in care majoritatea senatorilor Congresului federal se aflau in timpul vacantei de Craciun, care in loc sa fie o banca de Stat, adica sa apartina Statelor pe care le deservea si care intrasera in aceasta uniune, a fost o banca privata (asa cum este si azi) avandu-i ca principali actionari pe marii bancheri ai Americii si al carei scop declarat a fost acela de a oferi natiunii americane un sistem monetar si financiar mai stabil. In realitate, asa cum s-a dovedit in timp, rolul „rezervei federale” a fost acela de finantare a Guvernului Federal si de a emite bani, iar scopul de a deturna banii cetatenilor in buzunarele grupului restrans de actionri. Guvernul Federal devenind astfel supus si dependent financiar de aceasta banca privata, respectiv de familiile de bancheri Rotschild, Rockefeller, J.P. Morgan, Abraham Kuhn, Solomon Loeb).
. Cum banii necesari cheltuielilor Guvernului Federal erau imprumutati de la „rezerva federala” care conducea acest sistem de creditare, poporul american a fost nevoit sa-si diminueze nivelul de trai si sa plateasca tot mai multe taxe pentru a face fata datoriilor unui Guvern fata de aceasta banca. Altfel spus, in America, taxele pe venit, alaturi de celelalte taxe si impozite federale, au ajuns sub bagheta dirijoare a sistemului de creditare al “rezervei federale” intrand in caseria acestei banci private cu titlul de rambursari de rate de credit si dobanzi iar, finalmente, ca si profit in buzunarele catorva persoane particulare (actionarilor), ceea ce aduce mai degraba cu notiunea de crima organizata decat cu cea de “afacere”. Constientizand aceasta stratagema murdara doar dupa semnarea (promulgarea) legii privind infiintarea “rezervei federale” (Federal Rezerve Act), Presedintele Woodrow Wilson, supunea cu indignare… „Sunt unul dintre cei mai nefericiti oameni. Mi-am ruinat tara fara sa vreau. O mare natiune industriala este acum controlata de sistemul sau de creditare. Nu mai suntem un guvern de libera exprimare, nu mai suntem un guvern de liber consimtamant si al votului majoritatii, ci un guvern al opiniei si constrangeriilor unui mic grup de oameni dominanti. (Ben Bernanke presedintele Rezervei Federeale )
Din pacate, presedintele Woodrow Wilson a avut perfecta dreptate fiindca cea mai prolifica etapa a economiei SUA a fost inainte anul infiintarii „rezervei federale”. Nimic nu a mai fost ca pana atunci. Dupa preluarea controlului economiei americane de catre aceasta banca privata emitatoare de bani, si-a facut prezenta inflatia (care nu este decat o taxa platita de americani acestei banci), dolarul si-a inceput o devalorizare simtitoare si poporul american a muncit mai mult pentru bani tot putini , toate acestea, desigur, in favoarea familiilor de bancheri.
In mod paradoxal, aceasta escrocherie s-a desfasurat sub ochii inchisi ai poporului american timp de peste o suta de ani si continua si in zilele noastre.
Mai mult, in urma unor investigatii facute la nivelul anilor 2004-2005 s-a constatat ca impozitele pe venit incasate de la persoanele fizice, prin“formularele 1040”, nici macara nu se fundamenteaza in toate statele pe vreo legislatie, fiind deci incasate fraudulos de la populatie. Spunem aceasta deoarece amendamentul nr.16 din Constituția Statelor Unite ale Americii privind taxa pe venit nu a fost ratificat niciodata de toate statele ce intrau in compunenta SUA (lucru recunoscut si de catre judecatorul Curtii Districtuale SUA, James C.Fox 2003) iar, pe de alta parte, respectiva taxa pe venit se refera doar la venitul din activitatile intreprinderilor, societatilor comerciale, nicidecum la venituri din salarii, munca etc. care tin de proprietatea privata. Aceasta ultima teza rezulta din definitia „venitului” asa cum a fost data, prin prisma Constitutiei, in cazul Eisner versus Macomber, concept care vizeaza castiguri si profituri rezultate din unele activitati comerciale.
Dupa primul Razboi Mondial, aflat in cautare de resurse de finantare a deficitului, Guvernul Federal a urmarit sa impoziteze si vanzarea bunurilor de capital si dividendele. Aceste tentative s-au lovit de opozitia Curtii Supreme care, pana in anul 1921, a respins in mod repetat initiativele de acest gen, aratand intr-una din decizii, adoptata in anul 1919, ca „Imbogatirea prin cresterea valorii capitalului investit nu este venit in niciun inteles al termenului“, deoarece cresterea si scaderea activelor sunt aleatorii, neregulate (neavand caracter lunar, anual etc. ca un venit ordinar) si ca, in fond, nu reprezinta decat expresia unei renuntari la consumul actual in favoarea unui consum in viitor. Din pacate insa, incepand din anul 1921, practica Curtii Supreme a derivat spre o orientare juridica diametral opusa, acceptand impozitarea vanzarii bunurilor de capital si a dividendelor lucru ce a incurajat fiscalitatea conducand la cresterea progresiva a sferei de impozitare.
Prin urmare, desi sistemul impozitelor pe venit s-a intemeiat pe o masinatiune organizata la nivel de varf, devenind o afacere frauduloasa “de familie”, majoritatea americanilor continua sa plateasca taxe pe venit in urma completarii “formularelor 1040” iar autorii acestei escrocherii nu numai ca nu au fost pedepsiti ci, dimpotriva, au fost si raman in continuare printre cei mai bogati si influenti oameni de pe planeta, “patriarhi” ai sistemului corporatist.
In Europa impozitele pe venit au devenit deja o “axioma” astfel ca nimeni nu mai indrazneste sa puna la indoiala legitimitatea acestora. Scopul a fost atins. Astfel ca pana si oamenii de buna credinta sunt astazi pe deplin convinsi ca plata impozitului pe munca este ceva normal fiind chiar un semn de cinste si de respect fata de lege. Si, ca sa nu fie mai prejos, legea fiscala nici nu se mai sinchiseste sa se adreseaza acestora cu apelativul de cetateni, spunandu-le direct “contribuabili” ! Vorba lui I.L. Caragiale : „curat murdar, coane Fănică.”.
Autor : George Vlaescu

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 2 Septembrie 2014 în ECONOMIE-DREPT

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: